Archive for the ‘Uncategorized’ Category

2010 in review

Posted: January 2, 2011 in Uncategorized

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads This blog is doing awesome!.

Crunchy numbers

Featured image

A helper monkey made this abstract painting, inspired by your stats.

The Leaning Tower of Pisa has 296 steps to reach the top. This blog was viewed about 1,000 times in 2010. If those were steps, it would have climbed the Leaning Tower of Pisa 3 times

 

In 2010, there were 11 new posts, growing the total archive of this blog to 35 posts. There were 9 pictures uploaded, taking up a total of 3mb. That’s about a picture per month.

The busiest day of the year was April 23rd with 53 views. The most popular post that day was Mi.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were WordPress Dashboard, notmymood.wordpress.com, unbreakableprinciples.blogspot.com, blogger.com, and images.yandex.ru.

Some visitors came searching, mostly for street_stylez_jhonutz, bocanci timberland, imi lipsesti foarte mult, girl, and shoesi.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Mi November 2009

2

Far from the carnage of the fiery sun January 2010
1 comment

3

copilul-indigo December 2009
1 comment

4

Chillin December 2009

5

That’s how a soldier can come to reflect April 2010

Despartire

Posted: July 28, 2010 in Uncategorized

Stii cum e sa o simti si sa te minti singur ca nu se poate, ca totul e bine? Stii cum e sa negi pana incepe sa te plezneasca peste tampla?

Eu nu am putut recunoaste nici dupa o luna, nici dupa trei, pur si simplu pentru faptul ca ma durea inca de pe atunci. Si stii cum e sa iti spuna ca lui/ei ii e bine si asa si asa? Ei bine, tie nu iti mai e bine in niciun fel. Si vorba unui foarte bun prieten: in primele zile dup-aia nu o sa mai stii de capul tau, nu o sa stii ce sa faci, nu o sa stii cum ai fi putut face sa fie totul bine, o sa vrei sa mori. Vreau deja toate astea dupa cateva minute…. Dupa cateva minute in care i-am dat de inteles cat de mult tin la el si el, fara niciun stres: mie imi e bine si asa si asa… depinde de tine. Si da, a depins de mine. Si innebunesc cand toate trebuie sa depinda de mine…

Vreau sa vina odata noaptea aia lunga, sa fiu pierduta, sa nu mai stiu de nimeni si nimeni sa nu mai stie de mine si nimeni , nici macar eu, sa nu mai stie nimic. Vreau sa fie totul ironic ca la inceput, dar… asta e un sfarsit.

Ab hinc, Ab initio.

( De aici inainte, de la inceput).

Innorat

Posted: July 25, 2010 in Uncategorized

Cand plang de cateva zile si nu ma pot gandi la nimic altceva decat la el, ce ar trebui sa astept mai mult? Sa se intoarca acasa si sa ii arunc in fata toate lucrurile care m-au durut sau sfarsitul lumii?

Am fost sincera si mi-am luat, vorba aia, echivalentu la doua mandre de negru pe la spate…

Hai sa fiu sincera. Imi iubesc parintii dar prea exagereaza. Imi iubesc cea mai buna prietena si cateodata, cand n-am ce face, ma gandesc cum ar fi sa fac prostioare cu ea in cada. Imi iubesc al doilea cel mai bun prieten, dar cateodata prea ma pune la incercare cu cinismul ala de baietel de cartier. Imi iubesc prietenul ( o sa imi iau niste pumni de la Ana pentru afirmatia asta…) dar cum intuitia nu ma tradeaza niciodata, nu stiu cat o sa dureze, si iar o sa plang ca proasta.

Ma iubesc pe mine pentru ca sunt cam cu 20 de puncte la IQ pe plus fata de 2 treimi din populatia din toate parlamentele lumii si am si ochii mari si verzi, dar ma urasc pentru ca pun suflet in toate kkturile, pentru ca ajut, pentru ca imi pasa, si pana la urma…imi iau tzeapa din toate situatiile posibile. Ma iubesc pentru ca nu prea ma prinde pozitia de pitipoanca rasfatata cu margelele in dinti in poze emozoidale si cred ca a cam inceput sa imi joace ADNu hora mare ca prea se uita lumea ciudat la mine de la un timp, oi incepe sa ma inverzesc si nu stiu eu… Mi-e frica de apa adanca si de foc, dar sar de nebuna in valuri si ma joc cu bricheta pe sub tigara. Da imi place iarna, cand ii vad pe altii sapuniti bine, nu cand mi-o iau eu. Imi place august doar pentru ca sunt nascuta pe 23 si pentru ca are un iz aparte, de pepene combinat cu parfumul varului meu si punk.

Sa fiu si mai sincera? Vreau sa vad fiecare om politic si fiecare adult care repeta ani la rand aceleasi cacaturi invatate in comunism si pe care ni le baga noua cu forta pe gat, gen profesori incuiati,  oameni ignoranti care se simt comfortabil asa si oameni si mai de cacat, aia care vor sa faca ceva in legatura cu asta dar zic: frate, e sistemu, n-ai ce sa-i faci  – revin- Arzand !!!  Vreau ca fiecare copil, adolescent, tanar de pe planeta asta care s-a saturat de tot si de toate, care intelege cine ne conduce de fapt, care intelege de ce e prost si nu mai vrea sa fie asa, care vrea sa isi poata raspunde la intrebari singur, sa FACA CEVA!

primul pas: spuneti si altora. nu vor sa inteleaga, lasati-i sa se perpeleasca in propria smoala. pasul doi: postati, scrieti, cantati, vorbiti, aratati, faceti-va ascultati si intelesi. Sistemul trebuie distrus de la baza, daca vreti ceva nou, bazat pe adevar. Si o sa veniti acum sa imi spuneti: ce-ai ba? te-ai scrantit?! ne e bine asa, avem masini, vile, terenuri, yachturi, case de vacanta fara numar, conturi in elvetia, ne sug vreo doua papusi in acelasi timp, si inca vreo doua ne fac niste sandvisuri in bucataria aia supraaranjata, din care nu folosesc decat frigiderul. nu tata… nu voi aveti toate astea… ei au. Aia de dau din gura la tv, zic ca romania a iesit din criza, si se injura public de mame, aia va conduc, aia va sapa, aia va omoara.

Eu ? ce as putea sa fac eu? Tot ce pot sa fac e sa va zic ce cred eu. Eu cred ca ar trebui sa aleg sa nu mai cred nimic.

Crede si nu cerceta / Crede ce ai cercetat si ai aflat ca e adevarat? Sa va vad aici… Ha! JIgsaw, mothafuckers!

DE la intrebarea asta am plecat eu. SI am vazut ca lumea din jurul meu de fapt… nu exista. E totul o minciuna. Despre mine? Sunt un copil si stiu mai multe decat unii dintre parintii vostri. de ce? Pentru ca asa am ales.

Ati vrut sinceritate?

Inca nu m-am lasat de fumat , imi place surubelnita, ma respect ca nu ma striga lumea prin curtea scolii ” hei catelusa lu cutare! vii sa ..?!” si…. da asta e adevarul. Fie ca va place sau nu , asa suna realitatea.

E vulgara!

E scarboasa!

E a voastra!

Sincer? Ce plm, am altele mai bune de facut decat sa ma gandesc la cum a descoperit Columb America… Pentru ca tacsu avea harti cu ea dinainte ca el sa se nasca!!

Totul e o musamalizare globala… Sincer? Astept sa vina unul din aia jmecheri din umbra, unul din aia care ne conduc cu adevarat, si sa va arunce tot adevarul in fatza… o sa cam doara… o sa ma surprinda si  pe mine, multi va veti sinucide, multi veti innebuni… multi veti intelege ca trebuie sa fii sincer ca sa traiesti.

sincer?

Chiar n-am chef sa ma mai gandesc la asta. In momente in care nu mai stim de mult cum suna linistea ca ne-am distrus urechile, in momente cand tot ce se aude e o tiganca injurand de toti sfintii, claxoane de tiruri si minimal care iti ft creierii…. cred ca merita sa ascultam Vivaldi. Un pic de “natura din noi” acolo unde nu mai exista sperante.

Ce i-as spune mamei

Posted: July 17, 2010 in Uncategorized

In primul rand…exagerezi. Toata lumea e very aware de cat de greu iti este… sa traiesti asa de pe o zi pe alta, cu stres , cu nervi, cu dureri de spate… dar, mama… nu citim ganduri. Cand vrei ceva, spune, dar spune-o frumos. Nu tipa. Of, nu mai tipa, stii foarte bine ca de fiecare data cand faci asta iti intoarcem spatele.. si da, suntem niste cretini ca facem asta, dar exagerezi. Nu astepta sa o dam in bara ca sa ne faci sa ne simtim si mai de kakao, stiu ca intuitia aia feminina e undeva in tine, dar o lasi sa rancezeasca, si parca tipi la noi cu satisfactie.

Vorbesc prostii. Cine i-ar spune asa ceva mamei lui?

dar mi-a zis asa in seara asta: ” crezi ca daca taci e mai bine…”

DA. de un milion de ori Da. Pentru ca ce am sa iti spun despre tine, despre ceea ce esti si ce cred eu despre tine, ce cred eu despre relatia noastra, e nashpa. Si o sa doara. O sa doara daca iti spun ca daca azi te astepti ca totul sa fie perfect si nu faci nimic ca sa fie asa, si te enervezi , si tipi la toata lumea, si iti e rau ( de …doi ani esti asa?..) si zici ca nu facem nimic in casa asta, si ca nu suntem in stare de nimic , ca trebuie sa faci tu tot… pai asa o sa fie. Si azi, si maine, si peste o luna… Nu ne mai reprosa ca nu stim sa facem un lucru. Invata-ne cum sa il facem bine.

Te-ai uitat pe tine pentru noi si tocmai Asta ne deranjeaza… Ca nu mai stim cine esti, cum esti… te imbeti cu tigarile alea si cu nasul in calculator toata ziua, si tot toata ziua faci si treaba si mai ai timp sa te si enervezi… ceva e dubios aici. Ori noi, toti, tot ce e in jurul tau traieste in mai multe lumi paralele deodata, ori am doua mame. Esti incredibila si nu vrei sa vezi asta. Poate daca nu erai in starea asta, daca nu erai depresiva…(da, asa esti) ti-as spune-o in fiecare zi. Ti-as spune ca te iubesc cand te trezesti, cand te culci, cand imi faci mancare, cand dai de mancare lui Nero, cand te aranjezi in oglinda si cand vii sa te iei de mine ca in camera mea e cocina de porci.  Dar nu pot…

Ca tot vorbeam de camera mea… ei bine, in dezordinea aparenta e o ordine a mea. Cand vii si imi faci tu curat si ” ordine” ma jur ca imi vine sa arunc tot pe geam, ca nu mai gasesc nimic…  Dar…deh… nu o sa citesti asta niciodata si nici eu nu o sa ti-o spun, asa cum nu iti spun nimic niciodata, pentru ca o sa izbucnesti ba intr-o replica cinica, de ma demoralizezi total, ba o sa incepi sa tipi si sa plangi…. Si ma doare cand faci asta. pentru ca stiu cum e sa plangi. e groaznic! Si eu nu mai pot zice nimic, cu toate intentiile mele bune si cu toata iubirea mea, observ ca te indepartez din ce in ce mai mult. Asa ca tac. Si stau sub lesa voastra, si fiecare sta in lesa celuilalt pana la un punct… cand unul o sa fuga. Cred ca eu o sa fug. Unde nu stiu.

Ca viata e ca un pool party. Toata. Cateodata sari in apa, desi nu stii sa inoti, asa, ca vrei sa vezi cum e, si astepti sa sara o papusa masculina sa te scoata. Alteori te imping altii, si te panichezi, si incepi sa dai din maini ca apucata. Dar de fiecare data, cand iesi, iei cu asalt publicul, ca la un stand up comedy, ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cum toata lumea e sedata… Si prin tot ce am zis mai sus … am vrut sa iti arat ca viata e ca un pool party. poti sa vii si sa pleci cand vrei, depinde doar de tine… vroiam sa iti arat ca schimband ceva in rutina de azi, ziua de maine va fi cu totul alta. Asa am ajuns eu sa imi bag p** in tot si sa plang doar cand merita sa plang… si din toate momentele de pana acum in care ai plans… niciunul nu a meritat. asta ar trebui sa te puna pe ganduri…

Ti-as mai zice sa nu te mai uiti niciodata in oglinda de acum incolo si sa fii tu insati. Dar nu cred ca o sa reusesti vreodata asta… nu atata timp cat te complaci in starea ta de ignoranta, in starea ta comfortabila de leguma complexata, la nici 40 de ani.  Am trecut acum o ora pe langa mama unei fete de la colt… tipa e mai mare ca mine, de maicasa nu mai zic, o avea vreo 45 de ani. Radia. Mi-a zambit si a continuat sa mearga cu fruntea sus, zambitoare, cu pieptul mare in fata, spre casa, ca si cum mergea pe un podium si toata lumea o aplauda.  prin cate a trecut cred ca stii si tu…  Am impresia ca desi sunt infinit mai buna decat fata ei ( nu vreau sa ma dau mare, these are the facts, she’s a bitch), totusi nu sunt destul de buna pentru tine… De fapt… nimeni nu e destul de bun pentru tine.  Nu stiu ce e cu ceilalti, dar eu cel putin stiu de ce. Pentru ca esti mama dar nu ma cunosti deloc. NU stii absolut nimic despre mine, nici cum gandesc, nici cum ma port cand ies pe poarta, nici ce simt pentru lumea din jurul meu, nici cum iubesc, nici daca am urat vreodata, nici macar cum arat nu stii. Pentru ca eu stau cateodata si imi admir ochii mari in oglinda… iubesc tot, in afara de mine, si totusi imi acord unele momente in care imi spun ca merit ceva mai bun. ca sunt ceva mai bun decat imi par. Tu nu te-ai oprit niciodata sa iti admiri odrasla…poate cand eram bebe, dar nu se pune. M-ai scanat doar din cap pana in picioare ca in urmatorul moment sa imi reprosezi ca umblu sleampata, ca am mersul aiurea, ca stau cocosata,  etc etc etc. Vreau sa ma iubesti nu pentru ca iti spal in baie, ci pentru ca sunt a ta… vreau sa ma iubesti pentru ca ma vezi in fiecare zi… Daca o sa te bucuri vreodata doar pentru simplul fapt ca ma vezi… atunci o sa fim cu adevarat unite.  Da-i dracu de tenesi rupti.

Ti-as mai spune ca tot ce dai se intoarce. Principiul actiunii si reactiunii. incerc de un an sa iti explic chestia dar … in fine. Ma intrebi de ce sunt trista. Nu sunt trista. Nu pana nu dau cu ochii de ce se intampla cu tine , nu pana nu intru pe poarta. Ma trezesc dimineata si ma stramb in oglinda, apoi ies pe usa si…. ma iei la sictir. Si asa mi-ai stricat si mie ziua, si pe a ta.  Si maine nu o sa imi mai pot zambi in oglinda stiind ce ma asteapta… de asta ma scol asa tarziu din pat…

Ti-am spus multe pana acum si totusi nu ti-am explicat. nu ai inteles nimic. Nu o sa intelegi nimic daca nu ma lasi sa iti zic ca…. te iubesc.

Dar nu o sa citesti niciodata asta, si daca nu stii asta n-are rost sa ma apuc sa iti expun teorii si sa filosofez…… caci despre asta e vorba in viata mea, de asta sunt trista, ca nu ma asculta nimeni…si cu atat mai putin tu.  Si o sa tac in continuare si o sa tipi in continuare… pana o sa plec si o sa te las un pic singura, in speranta ca pana ma intorc, rasfoiesti tot ce s-a intamplat cu noi in ultimii 17 ani, poate intelegi ceva. Poate daca nu intelegi ma intrebi, si poate daca iti spun ce e in capul meu, nu ma trimiti direct la 9…

La 17 ani nu esti lipsit de stres, de nervi, cu atat mai putin de griji. Nu sunt , ofc, ca ale voastre… dar sunt griji. care ne macina… uite tata a inteles. tu ? ce astepti? Ce sa iti zic? ca am 17 ani fara o luna , si ca astept ziua aia ca si cum altceva n-ar mai conta, ca sa simt in sfarsit, ca sunt cu un pas mic mic  mic mai aproape de libertate… dar de unde dracu atata libertate..:-<… atata timp cat nu putem concepe nimic altceva in afara sistemului, nu suntem cu adevarat liberi. in mijlocul pustietatii, tu , cerul si praful de sub picioare, esti controlat. Ma simt controlata ..si nu mai suport. SI ce e si mai rau e ca nu e vina voastra…

Sau…ba da, e. E numai vina ta mama. E numai vina voastra, dragi adulti, care va credeti atotstiutori. NU stiti nimic. NU stiti nimic despre Dumnezeu, nu stiti nimic despre viata noastra, nu stiti nimic despre lumea in care traiti, va speriati de ce simtiti, SUNTETI SUB CONTROL TOTAL!… si e vina voastra ca lasati nenorocirea sa se abata si asupra noastra…acceptand sistemul. Tu, mama… stai in fotoliul tau comfortabil, cu grijile tale lasandu-se ca o ceata stravezie in fata ecranului, si incerci sa o dai la o parte, dar e ca si cum ai lupta  cu un extraterestru, nu stii ce il omoara.  NU stii nimic, si nu ma lasi nici pe mine, sa cercetez, sa aflu. Cand vii tu sau tata la mine, tre sa ascund repede cartea, de frica sa nu…. nici nu stiu de fapt, cum ati reactiona cand ati vedea o asa carte…. o carte care zice adevarul.

Mama… iti e frica de adevar. te ascunzi de el ca de dracu. Tin sa te anunt ca nu exista dracu.

Stiu ca ma iubesti, dar nu o faci cum trebuie. Am doar 17 ani si nu gandesc nici pentru mine , daramite sa mai fiu in stare sa concep pentru tine un plan cum sa poti iubi corect. Visez… asta fac in timpul liber. poate ar trebui sa mai faci si tu asta din cand in cand, chiar ajuta.

Dar probabil ca nu o sa citesti asta niciodata, si nici eu nu voi avea vreodata curajul sa iti zic tot ce stiu, despre mine, despre tine, despre noi, despre tot, despre viata.  Tac, ca poate asa e mai bine…

Summer?

Posted: July 6, 2010 in Uncategorized

I found myself dragged in the opposite of Wonderland from one day to another…

Yesterday i was swimming in happiness in it’s deepest meaning, i felt confident and peaced with myself, i felt like i could do anything. But yesterday he gave me hopes. Yesterday he told me that he missed me.

Today… he didn’t botter calling… today i was expecting things that, if i’d dig it deeper, i’ve shouldn’t been expecting… i was expecting to feel better, if that’s possible, than yesterday… today i wanted, i hoped, i cried for being happier than ever, knowing that… he cares.

Like the ol’ routine, summer brings back memories, brings out new hopes, and ( as i hope not to happen again) leaves space for the relatively ever-lasting fall, when i … literaly fall apart.

So what’s summer to me? A disaster. 2012 in it’s worst scenarios would be better than the thoughts that come to my mind right now… cause i’m a lil bit paranoic( think i forgot to mention that till now) and a bit … helpless. Cause i can bring ultimate happiness in an relationship or ultimate dispair. So what’s the meaning of this hole day, spent waiting?

A disaster.  Hoping that dawn comes faster than ever before and dreams in any form don’t occure tonight, i shall leave you here, awaiting…

must be there

Posted: July 3, 2010 in Uncategorized


Rock ON la Cranberries