Archive for the ‘indemn si stari’ Category

Indemn si stari 5

Posted: December 1, 2009 in indemn si stari

Ai vrut anarhie?
Explodeaza in mii de culori, in mii de note muzicale, de ritmuri ametitoare si lacrimi de bucurie.

Rade-mi in fata si apoi ia-ma in brate.
Animeaza culoarele. Ce atata invatatura?
Apune soarele. Gata, s-a terminat? Hai acasa, sa mai iubim niste suflete obosite.

Pe drum realizezi ca ai pierdut ceva. Un prieten? Un ideal? Un vis? Te-a intoarce dupa el? Te-ai opri din drum asteptand sa vina singur inapoi? Cat esti dispus sa astepti?
Poate te pierzi de tot….Ai vrea ca drumul sa fie mult mai lung, sa vezi ce ai pierdut din tine.
Era un simplu gand ratacit?
E greu? Te apasa aerul, plamanii te dor?
Colapseaza si revino-ti.
E o zi ca oricare alta.

Indemn si stari 4

Posted: December 1, 2009 in indemn si stari

Si cum de inca mai poti sa rezisti? Cum faci sa fii indiferent la tot ce inseamna realitate?
Cum faci fata dezamagirii ca ai idei care se bat in cap?
Cum de inca mai astepti sa auzi de vreun Fat-Frumos si-o Ileana Cosanzeana care au fugit pe-un cal alb in taramuri fantastice ale binelui si frumosului?
Cum de nu te mai lovesti de cladiri contorsionate in timp ce iti cauti locul in lume?
Cum de stai pe loc si nu colapsezi?

Ce e-n tine de neatins?Ce ganduri ai de sunt de nepatruns?
N-ai vrea sa nu mai fie *tu* si *eu*?
Hai sa facem in asa fel incat sa fie numai *noi*.
Nu te simti, mai cald, mai calm, acum ca vine ploaia?Te astepti ca, stand in mijlocul furtunii, sa te cureti de pacate?
Dar eu cred ca esti pur.Esti inca un copil undeva, in tine.
Te-ai pierdut? Urmeaza-ma si te fac erou.
Te fac zeu al Soarelui daca vrei.Te fac Charon si tot tu vei fi.

Esti in lumea mea acum. Simti?
E-o adiere de vant prin parul tau moale.
Simti?
Inimile toate bat acum un ritm de rock.
Simti ca nu mai esti singur? Ne e bine impreuna. Si cerul e de partea noastra.
Si-atunci ce mai astepti?
Fugi, admira, miroase nenorocita aia de floare care te-a oprit din drum, stai pe loc si asculta zumzetul, freamatul, chinul trezirii la viata dimineata, in cearsafuri albastre, cu raze de lumina care te zgarie pe fata.

Indemn si stari 3

Posted: December 1, 2009 in indemn si stari

Vrem singuratate desi, ajunsi pustii, ne dorim o completare.
De ce alegem calea extremelor? De ce alegem calea de mijloc?
Nu exista cale de mijloc. Atata timp cat esti numit *un simplu pamantean* nu poti alege sa levitezi.
Atras de o vibratie interioara constanta te retragi in propria lume si meditezi la lucruri inutile.
Nu exista extreme, exista doar un infinit.
Nu exista origine, exista doar *dintotdeauna sau chiar mai devreme*.
Simti?
E cald.Nu iti mai pasa de unde vii sau unde pleci.Doar pleci. Vine vara repejor si tu…Vrei sa pleci.Ce lasi in urma ta? Un pat gol, ravasit, cateva tricouri murdare aruncate pe birou si un pupic.Vrei sa pleci? Chiar vrei?
Unde te duci? De unde vii si cu ce ganduri treci asa prin vietile tuturor fara un cuvant?
O numesti *razbunare muta*? Dar nu te-a tradat nimeni.
Mai stai. Vine vara si uite ca primul an de liceu trece si nu ai impresionat pe nimeni cu nimic.
De ce nu arati ce simti? De ce nu ridici privirea? Are sa se minuneze un miliard de oameni. Restul sunt prea orgoliosi sa recunoasca frumosul.
Ce cauti oare-n san?
E-o bataie in plus pe minut? La cat ai ajuns? 115? Esti o mare involburata, esti rosu la fata, iti tremura picioarele si nu mai poti scoate un cuvant?
Te-ai indragostit, mai! Recunoaste, esti un om mort nu iti permiti!
…Cine nu iti permite?! Parca erai liber.Liber de sub jugul prejudecatilor. Parca voiai sa citesti o carte.Parca voiai sa mergi pe jos astea doua statii.
Ce te-ai razgandit asa?
Brusc, esti tu. Si soarele nu te mai arde, ploaia nu te mai imbolnaveste, iar aerul e din nou irespirabil.
E doar sfarsit de martie. Esti entuziasmat?
E prima oara?Ma bucur pentru tine.Esti fericit?
Se prea poate, mi-ai imprimat si mie un zambet.
Nimic nu te apasa, privirea nu te insala. E ea sau el.
La dracu, asa te vreau, spune-i *te iubesc*!
Dar numai daca tu chiar te-ai oprit din drum ca sa o simti.
Si acum in doi, ce drum ai sa urmezi?
Fantastic esti, copile, cu gandul tau necrutator, inscris pe liste de asteptare.

Indemn si stari 2

Posted: December 1, 2009 in indemn si stari

Vrei o revolutie?
Cei mai porniti revolutionari sunt cei care zambesc sincer spre un viitor la care nu se gandesc prea mult.Zambesti pentru prezent, odata cu adeptii tai.
Si cand secunda urmatoare va redeveni o unica schimbare, vei ramane cu ce ai avut dintotdeauna in tine: infinita libertate.
E gandul tau. E-un infinit univers, ale carui galaxii sunt proiecte, stele sunt ganduri trecatoare, supernove sunt vise de viitor iar materia neagra…ei bine, materia e gandul meu.
Ideea ca timpul si spatiul sunt relative.
Ca pamantu-mi de sub picioare nu e pamantean, doar cerul de deasupra-mi e divin.
Nebuloasele sunt fumul de la tigara lui Matei. Colorate, vibrante.
Vibrant ca eletronii desfigurati din aerul poluat de Bucuresti.
De ce lasi societatea asta moarta, pierduta in blocuri gri si fierbinti sa iti impuna sa vezi lumea in alb si negru? Ai ochii verzi, fii optimist. Ai ochi caprui, fii tu insuti, exprima-te. Ai ochii albastri? Cerul e lumea ta si eu ti-am cerut-o imprumut intr-un timp antic, si tu ai fost de acord. De aceea ceva ne leaga. Oricat de rai, de reci, de departe, suntem legati de evolutie. Suntem oameni si vrem mereu mai mult.
Nu te opreste nimeni sa doresti. Nu iti fura nimeni vocea. Fa-te ascultat!
Vrei ce vreau si eu? Atunci vrei sa fi iubit, precum si tu iubesti, vrei sa vezi ca toti au devenit mai buni.
Dar suntem fragili. Suntem pamanteni. Nu suntem nemuritori.
Si imi mai pun o intrebare: De ce sa nu fim irationali? Ce riscam? Riscam sa ne ranim mai degraba pe noi insine decat pe altii. Inca mai doare?
Soarele picura miere si totul a trecut….a trecut.
Vorbesc mereu de cer.Cerul e….simplu in complexitatea tuturor celorlalte lucruri efemere. E circular. Are doar gauri.Gauri facute de ganduri prea putin indraznete.
Cerul e albastru si atat.
Si totusi fiecare il vede altfel. Dar va spun eu, cerul e albastru si atat, pe langa exaltarile spiritului.
Ma amuza.
*Traim in afara tragediei.*

Indemn si stari

Posted: December 1, 2009 in indemn si stari

Ti se pare simplu sa zambesti?
Ti se pare simplu sa privesti in gol? Sa nu clipesti in timp ce citesti? Ti se pare simplu sa astepti un prieten in coltul scolii.
Ti se pare simplu sa razi. Sa asculti. Sa rostesti *mi-e dor*.Ti se pare simplu sa lasi in urma.

De cate ori ai facut-o?
De cate ori ai luat cer in supradoze? De cate ori te-ai inecat cu gustul sarat al apei de mare?
De cate ori m-ai intrebat ce fac? De cate ori ti-a si pasat?

Ti-e dor ?
Si mie. De noi cei de acum, de noi- cei care au fost mai demult *altfel decat ceilalti*.Eram nepasatori.
Alergam odata cu timpul si inima ne batea la fel de repede.Cati dintre noi mai stiu cum era? Cati dintre noi realizeaza ca in lume se sting mii de inimi de copii in fiecare zi si ca multe alte inimi se nasc sau renasc pentru a asculta alte inimi?
Si care *noi* isi dau seama cum se dilata spatiul? Care noi lupta sa urce Everesturi si care se opresc in loc si , poate , in secunda urmatoare, cad adanc in Univers?

Mi-e dor de…
Mi-e tare dor, de valuri. De pietre si nisip.Mi-e dor sa imi vad roadele copilariei crescand si intrecandu-ma.
Mi-e dor sa vad nori, ghiocei inflorind, soare rasarind, strazi asfaltandu-se, copaci poticnindu-se in vant, ploi intetindu-se. Mi-e dor sa ma vad pe drumul spre scoala. Doar de calatorie imi e dor, destinatia era o alta cale spre infernuri reci.

E evolutie.